Sângerânde apusuri,
cu doruri de ploi,
mă-ntreabă de tine,
de mine, de noi,
îmi aduc aminte de Cartea-nvățată
acasă, la masă,
în genunchi ca hrană bogată,
îmi așteaptă răspunsul,
de tine, știi bine,
să-ți ducă spre ceruri
ruga iertării pentru azi,
pentru mâine,
mă așteaptă-n dureri,
în Duhul în ploi,
întrebându-mă iarăși,
de tine, de noi...